Observator Şcolar

Comments
2 Responses to “Observator Şcolar”
  1. A.D. spune:

    Scriu aceste randuri cu invitatie, pentru care multumesc. Parerea ori parerile expuse sunt proprii (vorba vine: cine mai sta sa vada cate influente a primit!), cu care gazda s-ar putea sa nu rezoneze. Incerc sa deranjez cat mai putin, si doar atat cat sunt obligat a o face pentru a imi spune parerea (cat pot de delicat).

    Subiectul este invatamantul, educatia – in principiu cea actuala, in Romania – dar evident comparata cu situatia din alte locuri si timpuri. Autorul acestor randuri nu este expert in subiect (de fapt, nu este expert in nimic), asa ca va scrie despre lucruri pe care crede (in momentul de fata) ca le-a vazut si/sau inteles.

    Era extraordinar invatamantul Romaniei ’45-’89 ? Declaratii oficiale ale acelor timpuri par sa fi lucrat intru acreditarea ideii, mai ales pe masura ce perioada se apropia de sfarsit. Ce spune experienta de viata a autorului acestor randuri ?

    Se spune ca OIM a fost propusa oficial lumii de Romania. Un gest precum programul Apollo, propus de NASA Administratiei americane (cam in aceeasi perioada!), in care unul din motive era politic: gasirea unui „sport” in care, cel putin pentru inceput, initiatorii sa exceleze. Asta nu inseamna nicicim ca nimanui in alte tari ale lumii nu ii venise o idee similara, dar este de notat ca Romania a avut si initiativa, si rezultate. Mai mult sau mai putin legat de OIM, olimpiadele scolare in tara se bucurau de popularitate (in randul elevilor buni).

    Dar cum a fost invatamantul in general ? Sper ca aici (cel putin) sa apara si alte contributii.

    Se pare ca Romania ’45 avea deja o traditie (cladita pe model Vestic) solida in invatamant, in ceea ce priveste nivelul. Multi dintre cei mai cunoscuti mari matematicieni romani ai secolului 20 s-au format inainte de aceasta data. Ma refer la Spiru Haret, Gh. Titeica, Tr. Lalescu, Dan Barbilian etc.In ceea ce priveste accesibilitatea romanilor la cunoastere, se pare ca situatia era mult mai dramatica. Mari talente precum Titeica aveau nevoie de sustinere financiara substantiala, sustinere care cerea si „noroc” pentru a se materializa. Unele rapoarte antebelice privitoare la educatia oamenilor in Romania ne plaseaza foarte jos, cu estimari de (mult) peste 50% din populatie avand o educatie foarte precara.

    A fost altfel dupa ’45 ? Oficial, invatamantul a fost extins sa acopere toate localitatile tarii. Orasele tarii ofereau gazduire (subventionata, dar cam la limita subzistentei) elevilor veniti din mediul rural. In principiu, cine dorea sa invete, avea unde si cum (si cu cine, uneori!). Dar intr-un sistem precum educatia/invatamantul (la care poate s-a putea adauga sistemul politic, ca factor), lucrurile se schimba lent (din fericire, ori din nefericire). Astfel, prin anii ’70 – ’80 inca mai activau profesori care dadeau impresia ca erau de formatie interbelica. Tot in aceasta perioada, existau invatatori care practicau „indreptarea” micilor elevi cu liniarul la palma.

    De asmenea, existau scoli in zone (semi-)rurale unde obligativitatea (macar teoretica) a asigurarii a doua limbi straine pentru fiecare elev nu era respectata. Existau licee (mari!) in care profesori (de materii foarte serioase) pareau (delicat spus) slab pregatiti in propriul domeniu de predare. Manualul de fizica de clasa a 11-a de pe la inceputul anilor ’80 a lasat o proasta impresie (prin continut si prezentare), iar pe seama sa circula afirmatia unuia dintre autori, potrivit careia manualul fusese scris in „trei saptamani de concediu la mare”. Elevii insisi nu erau extraordinari: un liceu mare putea avea 5-10 elevi foarte buni (pe standardele de atunci), si nu neaparat la o mare majoritate a materiilor. Un liceu industrial, pe de alta parte, nu oferea in principiu elevi de performanta in materii teoretice (decat din greaseala de subevaluare a parintilor!), iar daca mai scapau unul-doi intr-o astfel de clasa, acestia se pierdeau in general in grava mediocritate a clasei.

    In privinta disciplinelor cu aplicabilitate practica, Romania postbelica nu a stat nicicand bine, in materie de dotari de laborator, dupa cat se pare. Iar cand dotari mai existau, ele erau folosite extrem de rar, dupa experienta si stiinta autorului. Poate profesorii acelor discipline se puteau „justifica” usor prin lipsa de timp, prin nevoia de a parcurge teoria si de a rezolva multe probleme cu elevii, fiindca admiterile la facultate nu erau chiar o gluma.

    Cat de „tare” era materia postbelica (in licee si facultati) ? Din fericire, puteti vedea si dvs., deoarece manualele din acea perioada se gasesc inca in anticariate (inclusiv online). Comparata cu ceea ce a urmat din ’90 (intr-o deteriorare/reforma progresiva), era mult mai sofisticata, mult mai dura (cel putin la obiectele teoretice). Era de asemenea suplimentata de multe carti (culegeri) si reviste de profil, cu probleme (uneori si teorie) care se ridicau adesea peste nivelul obisnuit al scolii. In particular, Gazeta Matematica si Gazeta de Fizica si Chimie, au avut un rol foarte important in mentinerea unui standard teoretic (foarte) inalt.

    Poate nu e deloc neobisnuit ca oameni importanti, foarte pretuiti de urmasi, sa fi fost mai putin apreciati de contemporani. Probabil acesta este si cazul invatamantului romanesc postbelic: inecat in multiple probleme, nu parea sa straluceasca decat rar si pe alocuri. Dar, ca si in multe alte cazuri, urmasii au reusit sa ii evidentieze (printr-un nedorit contrast) stralucirea.

    Cum este invatamantul astazi ? Parerea autorului acestor randuri este profund negativa: in declin accentuat. Este normal ca o perioada de schimbari sa fie una de declin, dar schimbarile acestea sunt intr-o directie in general (parere subiectiva) negativa. Motive principale: scaderea drastica a standardelor de continut, a standardelor de disciplina, a standardelor economice si de viata.

    Lucrul cel mai putin asteptat: nimeni nu subliniaza ca scaderea standardelor de continut nu sunt o peculiaritate a Romanie; sunt doar o aliniere la standarde occidentale. Se stia de decenii ca in Vest, copiii emigrantilor est-europeni erau 1-2 ani inainte in nivelul scolar, relativ la cel de varsta. Pe atunci probabil motiv de mandrie superficiala, a devenit astazi o realitate nemiloasa ca o boala. Romania nu a avut si nu are forta economica de a mentine un invatamant de mare valoare pentru cei interesati (si bine dotat!). De fapt, tara nu are forta economica necesara pastrarii romanilor invatati, ori – si mai grav – de a stimula dorinta de a invata la cei tineri.

    Occidentul isi permite (poate, pe propriul risc) sa aibe manuale de liceu scrise de profesori universitari in … Educatie, cu continuturi teoretice si probleme foarte diluate (atat in programe cat si in manuale), dar Romania nu. De exemplu, profesorii universitari din Occident cumpara anumite manuale din Singapore, in recunoastere a diferentelor de nivel de care vorbeam.

    Occidentul – spre surpriza mea – a avut si el aceleasi idealuri inalte de luminare a cetatenilor sai, fara discriminari … numai ca … spre surpriza mea, a decis sa o faca „la gramada”. Elevi neselectionati (dupa aptitudini si/sau interese academice) pana la finalul liceului, invata o materie atat de diluata incat e greu de facut comparatia. Si este si foarte greu de inteles cum pot elevii trecuti prin sistem termina si o facultate, ca sa nu spunem nimic de atingerea unor grade postuniversitare. De fapt, oameni ce par mai putin dispusi la sinceritate ignora cu superioritate aceste probleme, aratand catre scolile private. Intr-adevar, se pare ca foarte multi intelectuali in Occident isi trimit copiii la scoli private (si scumpe). Calitatea programelor si materialelor folosite in aceste scoli este foarte greu de determinat, cei responsabili pastrand cu strasnicie „secretul” fata de cei care nu au un copil de inscris in program.

    Motivele invocate in Vest pentru slaba calitate a invatamantului public tin in buna masura de … „diversitate”! Anume, copii din diverse medii, cu diverse nivele de stapanire a limbii vorbite la scoala si in societate. La acestea se adauga, ocazional, o recunoastere a presiunilor din partea unori factori negativi (omniprezenti ?): droguri,electronice, publicitate etc. De asemenea, noua nu ni se spune ca Vestul este de decade bune in „reforme”, cel putin la modul declarativ. Atat in economie cat si in invatamant, se vorbeste adesea, pana in ziua de azi, de „reforme” si de „schimbare”, fara sa se precizeze concret – de cele mai multe ori – ce au in vedere. Daca priviti atenti materialele video pe YouTube, veti vedea preocuparea de a face scoala cat mai „atractiva”, cat mai „usoara” (prin invazie de tehnologii, in buna masura), escamotand intrebarea daca dificultatea intrinseca a actului de invatare se poate dilua la zero in acest fel.

    Priviti aceste filmulete, despre Geometer’s Sketchpad, promovat de compania producatoare a softului respectiv:

    http://learningcenter.dynamicgeometry.com/x313.xml

    http://learningcenter.dynamicgeometry.com/x407.xml

    http://learningcenter.dynamicgeometry.com/x279.xml

    Ascultati-i pe vorbitori – elevi si „profesori” – priviti-i in ochi si incercati sa simtiti cat inteleg din ce spun! Elevii imi par de liceu – cei mai multi – ca si profesorii. Vedeti ce nivel are geometria de care vorbesc! Una din profesoare, cu o sinceritate inocenta nespecifica varstei, spune cum ea nu si-a dat seama ca Teorema lui Pitagora este mai mult decat suma a doua (arii de) patrate este (aria celui de-)al treilea patrat, ca aceasta formula de insumare a ariilor este valabile pentru orice trei figuri asemenea, construite pe laturile unui triunghi dreptunghic – ceainice, de exemplu! Admite deschis ca nu intelege ca e vorba de un simplu coeficient de proportionalitate, intre aria ceainicului si cea a patratului corespunzator; altfel spus, ca aria este proportionala cu patratul unei (aceeasi!) dimensiuni liniare ?

    Alti profesori pe care ii vedeti si auziti acolo spun cu nonsalanta enormitati de genul (citate aproximative, din memorie): „Le dai (elevilor) niste constructii, si vezi ce reusesc sa descopere!”, ori „Nu mai trebuie sa ii invat geometrie: le arat principiile de pornire, iar elevii iau „in posesie” responsabilitatea de a invata (ori asa ceva)”. Ii auziti, de exemplu, ca elevii nu vor tine minte ca suma unghiurilor unui triunghi este 180 grade daca li se spune asta, dar o vor retine foarte probabil, daca o „descopera” singuri! Priviti-le fetele, cititi-le varstele: ei vorbesc cu nonsalanta (inca!) despre „suma unghiurilor unui triunghi”!

    De altfel, daca ii ascultati cu atentie, ii veti auzi repetand cu obstinatie principii cu care sunt indoctrinati in „teachers’ school”, renumitul si rau famatul (in cercuri „cu nasul pe sus”) „Bachelor of Education Degree”: elevii lucreaza intre ei, in grupuri mici, se invata unii pe altii, preiau responsabilitatea de a invata, descopera singuri ce au de invatat (gratie abilitatii profesorului de a-i dirija discret!) etc.

    Pe scurt: principii si idei ce par sa descrie scoli de supradotati, ori cercetatori, in timp ce realitatea este la polul opus. Unde am mai vazut asta si cand ?

    Ca urmare a standardelor extrem de scazute, imensa majoritate a celor dotati pentru stiinte evita scoala (cu exceptia nivelului universitar). Tot ca urmare, pregatirea profesionala a cadrelor didactice preuniversitare este extrem de slaba, statutul lor social, salarizarea (in absenta sindicalizarii) foarte scazuta, conditiile de munca grele. Intr-unul din filmulete (primul), ultimul vorbitor, un profesor ce pare mai dezghetat, declara (pentru cine il aude!), ca, daca ramane in aceasta profesiune (da, stim ca in democratie viata profesionala e fluida, dar totusi!), intentioneaza sa se perfectioneze cat poate!

    Se poate face ceva ? Nu doresc sa insuflu optimism superficial: situatia este grava. Romania a tot pierdut, sa tot fie trei razboaie mondiale in secolul trecut. In prezent, situatia pare cu atat mai grava cu cat, chiar daca ar exista un numar de oameni pentru un curent favorabil culturii si stiintei, nu exista (se pare) masa de oameni care sa il sprijine (chiar daca, vag, multi si-l doresc). Un argument suplimentar este faptul ca noi ne inscriem (deja intrati) pe o traiectorie pe care Vestul se afla de decenii. Daca veti cauta, generic „US education problems”, veti gasi articole care discuta probleme similare cel putin din anii … ’60! Azi, ei sunt inca in plina reforma, ori poate in plina initiere de reforme.

    • A.D. spune:

      Buna seara,

      O marturie neasteptata, de peste ocean:

      „293.
      Sanford
      ny
      August 25th, 2011
      4:50 pm
      Chuck Berry’s „Schooldays” makes reference to „practical math”; the idea of tailoring mathematics education to individual needs is not new. What is new is the idea that practically trumps abstraction. The trend became evident what I learned, some years back, that my children’s geometry curriculum did not include proving theorems. On back-to-school night, the teacher informed me that they had not done so for decades. „But we use them!”, she countered.

      Cut to Cluj-Napoca, Romania, 2006, in a eight grade math classroom, where our grandchild’s baptism was being celebrated. I can not read Romanian, but I could read the texts lying about. Simply put, Romanians are teaching eighth graders what our students study as high school seniors.

      Why note this difference? Our software company has been unable to hire American programmers since the early 1980s and had to import them from India. Once that source dried up (or was otherwise consumed), we turned to eastern Europe, where the necessary skills are found in abundance.

      Yes, no one is required to prove the Pythagorean Theorem on the job. But having experienced that exercise seems to me a prerequisite for any activity that goes beyond what Mr Berry had in mind.
      Recommend Recommended by 1 Reader”

      http://community.nytimes.com/comments/www.nytimes.com/2011/08/25/opinion/how-to-fix-our-math-education.html?sort=oldest&offset=12

      Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: