CONSIDERAȚII DESPRE LIMBA ȘI LITERATURA SUMERIANĂ

CONSIDERAȚII DESPRE

LIMBA ȘI LITERATURA SUMERIANĂ

  1. I.                        Limba sumeriană

Limba sumeriană era aglutinantă, non-semitică, compusă din mai multe dialecte. Ea împărtăşea elemente care apar în mai multe limbi, dar nu poate fi raportată cu certitudine la vreo familie lingvistică cunoscută. În sumeriană, noţiunile noi se formau adăugând prefixe la rădăcina cuvintelor.

Ea este „cea mai antică limbă folosită, şi apoi şi cea mai doctă, care dăinuie în textele religioase şi literare şi dincolo de criza elementului etnic corespunzător, şi numai puţin câte puţin cedează prevalenţei limbii vorbite babiloniană şi asiriană.”[1]

  1. II.                        Scrierea şi literatura sumeriană

Scrierea, aşa cum este ea cunoscută în textele de la Erec/Uruk, a fost inventată prin anii 3200 î.e.n., pentru a consemna tranzacţii legale şi texte economice şi administrative, acestea constituind 75% din toate documentele existente în care a fost utilizată scrierea cuneiformă.

Literatura sumeriană iniţială fusese orală, dar prin anii 2.600 î.e.n., pe la începutul domniei regelui Mesilim din Kiş[2], dorinţa de a consemna creaţiile literare a obţinut câştig de cauză. „Dată după care textele sumeriene sunt scrise în oraşul Ur, pe Eufrat, în sudul Sumeriei, la Lagaş şi Uruk. Din această epocă ne-au rămas texte istorice sumeriene, texte administrative, lirico-religioase şi mitologice.”[3]

Scrierea sumeriană a cunoscut chiar şi apariţia unei forme îngrijite, eme.sal, în care scriau femeile, şi care era cântată de ele cu ocazia praznicelor religioase, în care ele serveau drept „glas” al zeiţelor.

Una dintre trăsăturile caracteristice ale literaturii sumeriene este faptul că autorii săi insistau în a-şi păstra anonimatul: „ca artizani, autorii nu se îngrijesc să lase posterităţii amintirea lor, nu ţin să se desprindă de colectivitate, ci, dimpotrivă, să se confunde cu ea. (…) Autorul tinde să se anuleze şi să repete vechile modele, în cadrul unei arte solemne colective, statice şi conservatoare.”[4] Altfel spus, creatorii literaturii sumeriene preferă să se estompeze şi să se ascundă în societate, aşa cum se obişnuia şi în antichitate.

O altă trăsătură este aceea că operele literare sunt orientate spre proslăvirea zeilor și a regalităţii, ca expresie a voinţei administrative a zeilor.

Mai menţionăm o trăsătură caracteristică: poezia sumeriană nu se bazează pe rime sau accente, ci pe paralelismul membrelor, adică al părţilor frazelor, ideile se repetă sau alternează în două-trei strofe, aşa cum va face şi poezia evreiască de mai târziu.

Primul om care refuză să se mai confunde cu marea masă de creatori literari anonimi este Enheduanna, fiica marelui rege Sargon I (cca. 2350 î.e.n.). Pentru a avea pace în Sumer în timp ce se războia cu alte regate, Sargon a făcut mişcarea dibace de a-şi impune fiica, pe prinţesa Enheduanna ca mare-preoteasă a cetăţii Ur. Această prinţesă-preoteasă a fost primul autor cunoscut pe nume din întreaga lume, cu certe înclinaţii spre teologia sistematică, şi o poetesă excepţională care a lăsat în urmă un corpus de opere literare valoroase, de genul imnurilor şi proslăvirilor zeilor.

În ceea ce priveşte creaţiile literare sumeriene, Constantin Daniel şi Ion Acsan ne spun următoarele:

 

…Creaţiile literare sumeriene s-au ivit primele în lume, deoarece din epoca Imperiului Vechi egiptean, anterior deci anilor 2.000 î.e.n., ne-au parvenit mai cu seamă texte magice, sacerdotale şi inscripţii ale faraonilor. Pare deci mai mult ca sigur că primele opere literare – în înţelesul pe care-l acordăm acestui termen astăzi – au fost concepute de sumerieni poate înainte de domnia regelui akkadian Sargon, aşadar înainte de anul 2.350 î.e.n. şi înainte de cucerirea semită. Prioritatea operelor sumeriene este vădită de-altfel şi prin aceea că cele mai vechi literaturi din Orientul apropiat şi din jurul Mesopotamiei împrumută teme, motive, profiluri de personaje din creaţiile literare sumeriene.

Dar toate aceste literaturi mai au o serie de caractere comune afară de înrudirea spirituală cu o sursă comună – literatura sumeriană. Toate, sau aproape toate, cu excepţia celei ebraice, sunt scrise într-o scriere cuneiformă, redând mai mult sau mai puţin prototipul iniţial al sistemului de scriere sumerian, şi acest simplu fapt este încă o mărturie a dependenţei spirituale a tuturor acestor literaturi de modelele sumeriene.

(…) Textele literare ivite în spaţiul geografic al Orientului apropiat, cuprins între Golful Persic, Marea Mediterană şi Marea Caspică, au crescut toate pe un trunchi comun, acela al literaturii sumeriene de la care au împrumutat, toate, teme, modele şi genuri literare.[5]

 

În aceeaşi operă, cei doi erudiţi români aruncă o lumină mai mare asupra speciilor literare sumeriene, scriind: „…În literatura sumeriană găsim in nuce toate speciile literare: epopeea teogonică, cosmogonică şi eroică, dar şi elegia, imnul şi psalmul, basmul şi apologul etc.”[6] Aceste specii, dimpreună cu scrierea sumeriană au fost adoptate şi dezvoltate de babilonieni, asirieni, elamiţi, hitiţi, huriţi, canaaniţi, greci etc. Altfel spus, deşi populaţia sumeriană s-a stins în urmă cu patru mii de ani, literatura sa a ajuns să fie „strămoaşa” literaturii universale.

Prezentăm acum o grupare a lucrărilor literare sumeriene[7]:

 

  1. Miturile sumeriene. Eroii miturilor sumeriene sunt zeităţile. „Mitologia zeilor, aşa cum apare în marile poeme epico-religioase, este în esenţă, o încercare de a lămuri originile şi scopurile umanităţii. Pe de o parte, ea aduce în discuţie problema facerii lumii; pe de alta caută să pătrundă în misterele lumii de dincolo.”[8]Miturile tratează următoarele teme:
    1. Tema creaţiei:
      1. Enlil şi Ninlil: naşterea zeului-Lună[9];
      2. Crearea cazmalei[10];
      3. Enlil şi Ninmah: crearea omului.
      4. Tema civilizaţiei:
        1. Enki şi ordinea lumii: organizarea Pământului şi a proceselor sale culturale;
        2. Innana şi Enki: transferul artelor civilizaţiei de la Eridu la Erec.
        3. Tema vârstei eroice: Enlil şi Ninhursag: mitul sumerian al Paradisului.
        4. Tema căderii omului în păcat: Innana şi Şakaletuda: păcatul mortal al grădinarului.
        5. Tema descensus ad inferos: aceasta este bine reprezentată prin rolul major jucat de zeiţa Inanna/akkadiana Iştar) şi zeul Dumuzi (redenumit Tamuz).
      5. Povestirile epico-istorice.La confluenţa dintre scrierea istorică şi literatură se află ale faptelor de vitejie ale lui Sargon din Agade şi Ur-Nammu şi nouă povestiri epopeice care reflectă relaţiile cetăţilor-state cu vecinii lor, împărţite în trei cicluri epice:
        1. două legende despre Enmerkar: Enmerkar şi Stăpânitorul din Aratta[11] şi Enmerkar şi En-suhgir-ana[12];
        2. două basme despre Lugal-banda în timpul campaniei lui Enmerkar împotriva cetăţii Aratta:
          1. Lugal-banda în peşteră[13];
          2. Lugal-banda şi pasărea Anzud[14];
        3. cinci povestiri din ciclul epic avându-l ca protagonist pe Ghilgameş, cel mai cunoscut erou mesopotamian:
          1. Ghilgameş şi Huwawa[15];
          2. Ghilgameş, Enkidu şi infernul[16];
          3. Ghilgameş şi Aga din Kiş[17];
          4. Ghilgameş şi Taurul Ceresc[18];
          5. Moartea lui Ghilgameş[19].

Tot la această confluenţă trebuie să plasăm şi „Blestemarea cetăţii Agade”[20], fiind o explicaţie poetică a unor evenimente majore.

  1. Lirica sumeriană.
    1. Imnurile sumeriene. Acestea sunt extrem de complexe, unele proslăvind zeii şi templele, dintre care unele, la origine, probabil că au fost librete pentru drame sacre[21], iar altele fiind imnuri regale, o specie literară introdusă de regele Ur-Nammu. „Scrierea de imnuri a devenit atât de sofisticată în Sumer, încât a fost aşezată în categorii chiar de către poeţii antici şi multe dintre imnurile existente sunt asociate cu anumită categorie printr-o subscripţie specială, existentă la sfârşitul compoziţiei”.[22]
    2. Lamentaţiile. Există lamentaţii care deplâng distrugerea cetăţilor-state, de exemplu Lamentaţie pentru nimicirea oraşului Lagaş. În distihurile sale se întâlneşte paralelismul membrelor şi este foarte probabil că acest text poetic sumerian „a slujit mult mai târziu drept model babilonienilor în plângerile lor pentru nimicirea oraşelor Akkad, Ur[23], Uruk, Nippur şi Eridu. Pare verosimil că această străveche lamentaţie este arhetipul Plângerilor lui Ieremia, ca şi al plângerilor din Psalmul 137: « La râurile Babilonului, am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de Sion »”.[24] Moartea zeului Dumuzi (sau a duşmanilor lui) este alt tip de lamentaţie.
    3. Textele cronografice. Nu putem denumi aceste texte „istoriografie”, întrucât ele doar relatează fapte, nu prezintă şi aprecieri. Acestea sunt alcătuite din inscripţii murale şi votive, consemnări militare ale relaţiilor interstatale (Lagaş – Umma; vezi mai sus Stela Vulturilor), liste de regi, formule anuale de datare, corespondenţă regală, documente semnificative detaliate (Tummal[25]). Sumerienii, paşnici în cea mai mare parte a lor, consemnează despre construirea canalelor de irigaţii şi edificarea templelor, şi numai pe planul al doilea menţionează acţiuni războinice.
    4. Specia literară sapienţială cuprinde colecţii de îndrumări, eseuri, fabule, proverbe, ghicitori. Toate aceste specii literare au fost răspândite fiind folosite în şcoli, unde instruirea cuprindea scrierea, retorica, muzica şi alte obiecte de studiu, şi unde existau inclusiv examinări. De-asemenea, cu milenii înainte ca englezii sau olandezii să deprindă moda dezbaterilor (debates) şi ca grecii să fi elaborat dialectica, în literatura şcolară sumeriană este cultivată specia adamantuge, „întrecerile”, luptele oratorice care oferă un contrast între „Vară şi Iarnă”, „Cazma şi Plug”, etc. Alte întreceri erau folosite cu scopul de a descrie sistemul şcolar (e.dub.ba = „casa tăbliţelor de lut”).[26]

 

În articolul “Sumerian Literature, a General Survey”[27], Samuel Noah Kramer, un mare sumerolog, citat de Beniamin Fărăgău[28], subliniază că există un număr destul de mare de paralele biblice în literatura sumeriană care vizează teme precum crearea universului, crearea omului, paradisul, potopul[29], rivalitatea de tipul celei dintre Cain şi Abel, pământul şi organizarea sa, Dumnezeul „personal” şi relaţia de „legământ”, lege, etici şi morală, retribuire divină, suferinţă şi supunere, moarte şi viaţa de dincolo.

Am expus, aşadar, câteva dintre modurile în care literatura sumerienilor, o populaţie stinsă în urmă cu patru mii de ani în urmă, s-a perpetuat, dăinuind până în zilele noastre şi ajungând să influenţeze modurile în care citim sau scriem literatură.

 

 

 

BIBLIOGRAFIE:

 

Articole:

Art. „Sumer, Sumerieni”, de F.R. Steele și D.J. Wiseman, în Dicţionar biblic, J.D. Douglas (red. princ.), edit. Cartea Creştină, Oradea, 1995, trad. L. Pup, J. Tipei.

Art. „Sumer”, de Rich Murrell, în Holman Bible Dictionary, Trent C. Butler (gen.ed.), Holman Bible Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991.

Art. „Sumer”, în Nelson’s New Illustrated Bible Dictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.), Thomas Nelson Publishers, Nashville, Tennessee, USA 1995.

 

Cărţi:

Daniel, Constantin, Acsan, Ion, Tăbliţele din argilă – Scrieri din Orientul antic, edit. Minerva, Bucureşti, 1981.

Fărăgău, Beniamin, Genesa – Un nume legat de Dumnezeu, ori de „cărămizile şi smoala” realizărilor noastre?, Risoprint, Cluj-Napoca, 2009, ed. a doua revizuită.

Moscati, Sabatino, Vechile civilizaţii semite, edit. Meridiane, Bucureşti, 1975, trad. E. Costescu.

Moscati, Sabatino, Vechi imperii ale Orientului, edit. Meridiane, Bucureşti, 1982, trad. A. Lăzărescu.

 

Dicţionare:

Dicţionar biblic, J.D. Douglas (red. princ.), edit. Cartea Creştină, Oradea, 1995, trad. L. Pup, J. Tipei.

Holman Bible Dictionary, Trent C. Butler (gen. ed.), Holman Bible Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991.

Nelson’s New Illustrated Bible Dictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.), Thomas Nelson Publishers, Nashville, Tennessee, USA 1995.

 

 

SITOGRAFIE:

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Sumerian_literature

http://en.wikipedia.org/wiki/Enlil_and_Ninlil

http://en.wikipedia.org/wiki/Creation_of_the_pickaxe

http://en.wikipedia.org/wiki/Enmerkar_and_the_Lord_of_Aratta

http://en.wikipedia.org/wiki/Enmerkar_and_En-suhgir-ana

http://en.wikipedia.org/wiki/Lament_for_Ur

http://en.wikipedia.org/wiki/Lugalbanda_in_the_Mountain_Cave

http://en.wikipedia.org/wiki/Lugalbanda_and_the_Anzud_Bird

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.2.3#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.2.4#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.2.1#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.2.1&charenc=j#

http://www-etcsl.orient.ox.ac.uk/section5/tr554.htm

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.2.2#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.1.5#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.1.5.1#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.1.4#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.1.1#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.1.2#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.1.8.1.3#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.2.1.5#.

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.2.2.2&charenc=j#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.2.1.3&charenc=j#

http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/edition2/etcslbycat.php,

www.sacred-texts.com

http://studentreader.com/mesopotamian-textual-analysis-the-history-of-the-tummal/


[1] Sabatino Moscati, Vechi imperii ale Orientului, edit. Meridiane, Bucureşti, 1982, trad. A. Lăzărescu, p. 46, 47.

[2] Oraş aflat la 60 km sud-est de viitorul Babilon.

[3] Constantin Daniel şi Ion Acsan, Tăbliţele din argilă – Scrieri din Orientul antic. edit. Minerva, Bucureşti, 1981, p. 6.

[4] Sabatino Moscati, Vechile civilizaţii semite, edit. Meridiane, Bucureşti, 1975, trad. E. Costescu, p. 59.

[5] Constantin Daniel şi Ion Acsan, op. cit., p. VI, VII, X.

[6] Id., ibid., p. VI.

[7] Preluat din Beniamin Fărăgău, Genesa – Un nume legat de Dumnezeu, ori de „cărămizile şi smoala” realizărilor noastre?, Risoprint, Cluj-Napoca, 2009, ed. a doua revizuită, nota de subsol 131 de la pag. 322. A se vedea şi http://en.wikipedia.org/wiki/Sumerian_literature, precum și http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/edition2/etcslbycat.php

[8] Sabatino Moscati, op. cit., pp. 59,60.

[21] Apud Sabatino Moscati, op. cit., loc. cit.

[22] Beniamin Fărăgău, op. cit., loc. cit.

[24] Constantin Daniel şi Ion Acsan, op. cit., p. VI.

[27] Articol publicat în cartea The Bible and the Ancient Near East, Ernest G. Wright (ed.), Routledge and Kegan Paul, London, Great Britain, 1961, pp. 249-259.

[28] Beniamin Fărăgău, op. cit., loc. cit.

[29] Potopul era cunoscut în traducere sumeriană, dar se pare, totuşi, că este de origine literară semită (cf. Epopeea lui Atrahasis). În istoriografia timpurie a Tanakh-ului (Vechiul Testament), adică în Genesa, capitolele 1-11 apar teme asemănătoare. N. ns.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: