IMN CUNOAŞTERII ŞI ÎNSTĂPÂNIRII

IMN CUNOAŞTERII ŞI ÎNSTĂPÂNIRII

DE PATESI[1]LUGAL-ANU

 

 

Pentru a facilita receptarea acestui imn, el trebuie citit mitologic şi biblic.

În mitologia începuturilor lumii, adică în mitologia sumero-akkadiană, exista un zeu, Enki, care nu era doar un zeu acvatic, htonic, sapienţial şi plăsmuitor[2], ci era adorat şi ca zeu civilizator: cetăţii Eridu, pe care o tutela, el îi dăruieşte „artele civilizaţiei”. Astfel, conform gândirii sumeriene, primul oraş din lume vrednic de acest titlu, este Eridu. Or, printre aceste arte ale civilizaţiei figura şi activitatea tehnică şi economică omenească.

Aşadar, Enki/ Éa „ar fi dat oamenilor în acelaşi timp cunoaşterea astrelor şi ştiinţa în genere, agricultura, scrisul, arta de a clădi oraşe şi temple, precum şi legi.”[3]

Ceea ce este foarte interesant aici este faptul că, potrivit unor tradiţii, zeul Enki luase artele civilizaţiei din Dilmun, de unde locuia. Ce este atât de special la Dilmun?… Iată ce scrie savantul Mircea Eliade:

 

Unele texte evocă perfecţiunea şi beatitudinea „începuturilor”; „zilele de demult când fiecare lucru era creat perfect etc.[4] Totuşi, adevăratul rai pare să fie Dilmun, ţara unde nu există nici boală, nici moarte. Acolo „nici un leu nu ucide, nici un lup nu răpeşte mielul… Nici un bolnav nu spune: Mă dor ochii!… Nici un paznic de noapte nu dă înconjur locuinţei sale…”[5]

 

Astăzi unii savanţi speculează că Dilmun ar fi insula Bahrein, însă, după cum am văzut, Mircea Eliade nu este de-acord cu această interpretare pur geografică, indiferent cât de luxuriantă ar fi fost vegetaţia din insula Bahrein, în contrast cu zona de stepă sumeriană.

Noi întărim opinia cărturarului român care spunea că Dilmun era, de fapt, raiul, redând următoarea păţanie a lui Adapa[6]: în sanctuarul principal al lui Enki/ Éa, aflat în Eridu, înţeleptul şi magicianul Adapa a fost cel mai faimos preot al său. De ce merită menţionat acest Adapa? Pentru că, într-un fel, el reeditează, dar în sens invers, consumarea rodului interzis de către Adam. Să dezvoltăm puţin ideea: Adapa era un om foarte înţelept, care a fost chemat de Marele Zeu în ceruri pentru că, printr-un blestem, ar fi frânt aripa Vântului de Miazăzi. Înainte de a purcede, zeul Enki/ Éa îi spune lui Adapa că va fi poftit să mănânce pâine şi să bea apă, dar îl povăţuieşte să le refuze, întrucât sunt aducătoare de moarte. Când ajunge în ceruri, după un dialog cu Marele Zeu, pământeanului i se oferă pâine şi apă, dar el le refuză… pentru a descoperi că, de fapt, i se oferiseră pâinea vieţii şi apa vieţii, iar el fusese păcălit de Enki şi, respingându-le, alesese moartea.

În mod hotărât, şiretul, şmecherul, trickster-ul Enki/ Éa are caracteristici care amintesc de şarpele-Şarpe din grădina din Eden, care, într-adevăr, a reuşit să păcălească prima pereche de oameni întru respingerea vieţii veşnice, dar le-a oferit demararea istoriei, cunoaşterea civilizaţiei, a ştiinţei şi tehnicii, precum şi gnosis-ul, în general!…

Am putea, oare, detalia şi reda aceste fapte într-o formă poetică, ca un libret sacru? Cu siguranţă că un rege-preot din aşezarea urbană Eridu, un patesi putea recita:

 

1 La început era Abzu. El era zeul adâncului de ape dulci, chiar genunea însuşi[7].

2 Abzu era căsătorit cu Nammu, căreia i se mai spune şi Thamte, zeiţa primordială a apelor sărate marine.

3 Ei nimeni nu i-a dat naştere, ci ea a fost dintotdeauna, dar din ea, din ape, au purces toate câte sunt.

4 În scurgerea nedesluşită a vremurilor, fără ca Abzu să-şi fi amestecat apele lui cu apele zeiţei Nammu, în pântecul ei acvatic s-a zămislit un uriaş munte emisferic, care avea poalele de argilă moale şi piscul de plumb strălucitor.

5 Pe un disc plat[8], a apărut glia Uraş, pe care, apoi, o vom numi Ki, plutind în oceanul primordial, iar în pisc s-a desfăşurat cerul An.[9]

6 Odinioară pământul şi viaţa au fost scoase din ape şi cu ajutorul apei.[10]

7 Mai târziu, zeii tineri s-au războit cu zeul Abzu şi l-au ucis.

8 Totuşi, noi, „capetele negre[11]” din Eridu, care este cea mai veche aşezare[12] şi cea mai depărtată spre miazăzi[13], am voit să-l pomenim veşnic pe zeul nostru.

9 Aşadar, în cinstea lui, noi mâncăm mult peşte, iar oasele nu le aruncăm, ci le strângem în case deosebite, făcute spre pomenirea zeului.

10 Numeroasele noastre depozite de oase de peşte sunt mărturii că noi suntem aici din cele mai vechi vremuri, şi am sălăşluit aici necurmat şi ne-am închinat zeului Abzu.

11 Şi pentru că am vrut să-i dăm zeului nostru o cinstire şi mai mare, în mijlocul sfintei aşezări Eridu, pe o ridicătură de pământ, am ridicat un jertfelnic.

12 Apoi am zis: „Noi nu avem pietre! Numai ţinuturile depărtate din miazănoapte[14], de unde ne-am pogorât aici, au pietre şi lemne de prisos, dar drumurile până acolo sunt lungi, grele şi primejdioase pentru caravanele noastre.

13 Haidem! Să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămizile de lut ne-au ţinut loc de piatră, iar smoala ne-a ţinut loc de var.[15]

14 Din cărămizi de lut am zidit un lăcaş simplu, cu o nişă, în care am pus statuia zeului nostru.

15 Aducem ofrande şi libaţii zeului, îl hrănim, îl îmbrăcăm, îl împodobim şi-l încoronăm,

16 pentru că zeul ne ascultă rugăciunile, ne compătimeşte, are grijă de noi şi ne ocroteşte.

17 Mai târziu, tot din cărămizi de lut, am zidit în jurul lăcaşului încăperi mai joase şi, la târnosire, am legat numele zeului nostru de templul durat astfel: E-Abzu[16], Templul Oceanului Adânc.

18 Însă pentru că în zilele noastre, Abzu, zeul genunilor de ape, este sălaş pentru zeul Enki, întemeietorul aşezării noastre[17] şi plăsmuitorul nostru,

19 noi toţi: băştinaşii vânători şi pescari[18] care trăiesc pe ţărmul mării, în colibe de trestie,

20 păstorii semiţi care-şi cresc turmele şi locuiesc în corturi, nomazi

21 şi fermieri care creştem animale şi facem agricultură după cum am deprins în miazănoapte, în Samarra, de unde ne-am pogorât aici, unde construim canale de irigaţii, dar ne bizuim şi pe arat,

22 am ţinut sfat şi, împreună cu preoţii care liturghisesc în templul E-Abzu, am luat hotărârea să închinăm acest templu zeului Enki.

23 Şi după ce am durat noi acest templu, întocmirea sa s-a răspândit în toate aşezările „capetelor negre”.

24 Toţi durează acum în aşezările lor temple ca al nostru[19].

25 Şi zeilor le-a bine-plăcut evlavia noastră, iar înţeleptul zeu Enki, care, după cum ne istorisesc unii dintre preoţii noştri, a luat artele civilizaţiei din Dilmun, a dăruit aşezării noastre aceste arte.

26 Acum cunoaştem nu numai agricultura, astrele, vremurile şi soroacele praznicelor, ci avem şi scrisul, arta de a clădi oraşe şi temple, precum şi legile[20].

27 Acum avem cunoaşterea. Acum avem ştiinţa.

28 Acum cunoaştem…şi ne-am înstăpânit…

29 Acum cunoaştem şi ne-am înstăpânit pe cer, pe aştri, pe vremuri şi soroace, pe întinderi, pe pământ, pe averi, pe vieţi, pe morţi, pe suflete şi pe destine…

30 Acum cunoaştem aritmetică, adunăm şi scădem, înmulţim şi împărţim.

31 Socotim cu şase, cu zeci şi cu şaizeci[21]: ştim că un sar e 60 x 60.

32 Putem socoti mersul aştrilor, ştim când brăzdează cerul, desluşim calendarul agricol, preoţii noştri hotărăsc soroacele praznicelor, împărţim bine lunile, zilele, ba chiar şi ceasurile le împărţim în 60.

33 Timpul, acest cal nărăvaş, nu mai poate să se cabreze când vrea el, ci l-am domesticit,    i-am pus zăbală şi-l strunim cu pintenii.

34 Timpul, domesticit în cele din urmă, se supune pintenilor regulilor hotărâte de noi, sacerdoţii.

35 Acum cunoaştem aritmetică şi ne-am înstăpânit pe vremuri şi soroace…

36 Acum cunoaştem…şi ne-am înstăpânit…

37 Acum cunoaştem geometrie, cerc, rază, unghi, formule.

38 Acum cunoaştem arhitectură, construim nişe, coloane, arcade, bolţi, cupole, temple şi zigurate – piramide în trepte cu temple în vârf, durăm state-templu.

39 Aplicăm tehnici decorative din stuc şi mozaic pentru faţadele templelor, pentru platforma templelor şi a ziguratelor.

40 Acum cunoaştem geometrie… Acum cunoaştem arhitectură… şi ne-am înstăpânit pe spaţiu…

41 Acum cunoaştem…şi ne-am înstăpânit…

42 Acum cunoaştem roata, o folosim pentru transport, străbatem depărtări mari, agonisim timp, strângem cunoaştere, să ne înstăpânim pe mai mult…

43 Olarul se bucură şi el de roata lui, plămădeşte, modelează, porţionează şi el spaţiul, hotărăşte măsuri şi capacităţi.

44 Acum cunoaştem şi ne-am înstăpânit pe raţiile de grâne, pe merinde, pe foamete, pe viaţă şi pe moarte.

45 Acum cunoaştem…şi ne-am înstăpânit…

46 Acum cunoaştem arta, pecetea cilindrică şi ştampila gravată care nu poartă iscălitura omului, ci este chiar el: l-am micşorat să fie mai uşor de jefuit de avere.

47 Am inventat scrierea cu styluri şi abacul, ca să ne spună ele cât ne datorează alţii şi pe cât ne înstăpânim noi…

48 Acum cunoaştem…şi ne-am înstăpânit…

49 Am născocit preoţia, pentru a rândui legăturile oamenilor cu zeii…şi regalitatea, cu oştenii săi, ca să fim siguri că oamenii se vor supune zeilor noi, adică zeilor, noi…

50 Acum cunoaştem…şi ne-am înstăpânit…

51 În urmă cu veacuri, undeva, într-o grădină a desfătărilor, pe când vieţuiam în neprihană, am avut de ales între cunoaştere şi viaţă, timp şi veşnicie, bucurie şi durere, ascultarea de Divinitate şi iluzia că deţinem puterea…

52 Am ales gnoza…şi moartea, respingând beatitudinea eternă…

53 Suntem zămisliţi în nelegiuire, ne naştem în păcat şi fărădelegea este în măruntaiele noastre[22]

54 În jurul nostru vedem răutate, silnicie şi molimi…

55 Vestim rânduieli[23], dar ele sunt nevolnice, răul biruie, iar adevărul e asuprit…

56 Dar acum suntem civilizaţi…acum cunoaştem…şi ne-am înstăpânit…sau avem doar iluzia c-o facem…

57 Dar, cutezăm să lepădăm masca: am repeta alegerea făcută încă de mii de ori!

58 Pentru că…acum cunoaştem şi ne-am înstăpânit…


[1] Patesi: rege-preot sumerian.

[2] În mitologia sumeriană, zeului Enki nu creează din nimic, ex nihilo, ca Yahweh, în Biblie, ci el este doar zeu „formator” al materiei.

[3] Ion Banu, Sensuri universale şi diferenţe specifice în filozofia Orientului antic, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 53.

[4] A se vedea o traducere nouă a poemului „Ghilgames, Enkidu şi Infernul”, în Giorgio Castellino, Mitologia sumerico-accadica, pp. 176-181. Despre concepţia egipteană a perfecţiunii iniţiale, c f. § 25.

[5] Traducerea Maurice Lambert, în „La naissance du Monde”, p. 106

[6] Constantin Daniel şi Ion Acsan, Tăbliţele din argilă – Scrieri din Orientul antic, edit. Minerva, Bucureşti, 1981, p. 61-63.

[7] Asemănare cu Genesa, 1:1,2.

[8] Discul plat fiind baza emisferei.

[9] „Nammu”, în Victor Kernbach, Dicţionar …, p. 413.

[10] II Petru, 3:5.

[11] Sumerienii se auto-denumeau prin sintagma „capetele negre”.

[12] Aşezarea Eridu a fost fondată probabil pe la 5.400 î.e.n.

[13] Jean Deshayes, Civilizaţiile vechiului Orient, edit. Meridiane, Bucureşti, 1976, trad. C. Tănăsescu, vol. I, p. 54 și vol. al III-lea, pp. 126-127.

[14] Adică în Asiria.

[15] Genesa, 11:3.

[16] În limba sumeriană, E înseamnă „templu”.

[17] Diferite mituri pretindeau că aşezarea ar fi fost întemeiată de zeul Enki, asociat cu zeul akkadian Éa, care, în această ipostază, apare drept zeu civilizator. Mai târziu, babilonienii au încercat să elaboreze o religie unitară şi unică şi, în această uriaşă încercare sincretică şi ecumenică, au elaborat texte care pretindeau că, de fapt, zeul Marduk, fiul zeului Enki/ Éa şi al zeiţei Damgalnuna/ Damkina, ar fi fondat această aşezare, „cetatea sfântă, sălaşul desfătării (zei)lor”.

[18] Probabil aceştia erau sumerienii autentici.

[19] La Tell Uqair a fost descoperit un edificiu similar, cam din aceeaşi perioadă, iar la Tepe Gawra exista prototipul unui templu asemănător. Acesta va fi planul tipic pentru lăcașurile de cult mesopotamiene. A se vedea R.K. Harrison, Old Testament Times – A Social, Political and Cultural Context, Baker Books, Grand Rapids, Michigan, USA, 2005, p. 39.

[20] Ion Banu, op. cit., p. 53.

[21] Sumerienii cunoaşteau atât sistemul zecimal, cât şi cel hexagesimal.

[22] Jean Deshayes, op. cit., vol. al II-lea, p. 57.

[23] Codul lui Urukagina din Lagaş, care este pierdut acum; Codul lui Ur-Nammu (cca. 2.111 – 2.094 î.e.n.); Codul lui Lipit-Iştar[23] din Isin (cca. 1934 – 1924 î.e.n.); Legile din cetatea Eşnunna (în akkadiană), precum şi culegerea de legi a lui Daduşa din Eşnunna (cca. 1790 î.e.n.). Sumerul a lăsat moştenire civilizaţiilor de mai târziu concepţiile sale despre lege şi guvernare: faimosul cod legal al lui Hammurapi (1.792 – 1.750), ultimul mare conducător al primei dinastii babiloniene, se inspira din aceste materiale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: